Bine v-am regăsit dragi prieteni!
De la bun început, vreau să vă mulțumesc pentru topicul deschis și pentru susținerea voastră.
Am să încep să vă povestesc mica mea aventură pe frumosul lac VIP to- Kemecse din Ungaria.
Totul a început cu pregătiri minuțioase (liste întregi și alergătură).
Dar în sfârșit a sosit ziua concursului. Binențeles că înainte de concurs nu am reușit să dorm noaptea și asta nu doar din cauza emoțiilor dar și din cauza unor probleme de sănătate (dureri groaznice de stomac).
M-am întâlnit cu ceilalți membrii ai echipei All 4 Carp Team în Nyiregyhaza de unde împreună am pornit spre lacul VIP to din Kemecse.
Ajuns pe lac am rămas foarte plăcut surprins de frumusețea acestui lac.
Lacul este administrat de către o mică asociație de pescari, pescuindu-se în regim de club.
De la bun început vreau să știți că acest lac are aproximativ 20-21 ha și este foarte frumos. Maluri împădurite iar lacul în sine are o formă foarte ciudată.Fundul lacului este destul de mâlos iar adâncimea acestuia este în medie de 80 cm-100 cm cu mici creșteri de nivel (probabil în zona canalului care o străbate).
Populația de pește este foarte mare iar crapii din acest lac sunt foarte, foarte bătăioși. Spun asta întrucât drill-ul cu crapi de 5 kg dura de cele mai multe ori și 15 minute cu toate că, trageam de ei (fiind presat de timp).
Ajunși pe lac am făcut cunoștință cu câțiva pescari deja sosiți pe lac.
A urmat tragerea la sorți. Zeița „Fortuna” nu a fost așa de darnică cu noi, am extras standul nr.3, un loc nu prea bine cotat în rândul pescarilor.
Nu am dezarmat și am încercat să privim încrezători bazându-ne pe nada bună pe care o aveam și pe dorința de a face un rezultat bun dat fiind și faptul că EU eram la primul meu concurs de pescuit la crap.
E de la sine de înțeles faptul că vroiam să fac un rezultat bun și că nici pe departe nu m-am înscris la acest concurs doar ca simplu spectator. Vroiam oarecum să-mi verific potențialul și să-mi fac o ideea cât mai exactă asupra ceea ce înseamnă „pescuit competițional” – am reușit .
După efectuarea extragerilor, administratorul lacului ne-a spus că se poate pleca spre standurile de pescuit. Pentru a ușura cât de cât acest lucru, ni s-a pus la dispoziție un tractor cu remorca. Pentru că transportul cu tractorașul se făcea desstul de anevoios, am primit acceptul de a pleca cu mașinile personale spre locurile de pescuit, lucru pe care l-am și făcut, atât eu cât și alți pescari.
Datorită numeroaselor curse făcute cu tractorașul pe un teren îmbibat cu apă, în scurt timp drumul de la locul de pescuit spre parcarea a devenit impracticabil!
Nu m-am riscat să rămân împotmolit undeva pe drum și am ales să las mașina undeva în apropierea locului de pescuit. Acest lucru avea să ne coste deoarece organizatorii ne-au și amenințat cu descalificarea. De parcă nu era destulă adrenalina acumulată până în acest moment. În sfârșit...oameni raționali fiind, ajungem la o înțelegere și ne apucăm în sfârșit de pescuit.
Ca și în orice partidă de pescuit, scot markerul încercând să găsesc o structură, un prag, o zonă de pământ tare...însă toate căutările se năruie constatând că în fața noastră avem doar mâl....mâl și iar mâl (de multe ori....chiat și pluta de marcaj refuza să iasă din stratul gros de mâl).
Hotărâm să nădim cu bile undeva la 100 m de mal. Bună alegere întrucât până la final... s-a dovedit ca fiind cea mai productivă nadă (cu toate că, pe lângă bilele TRY-ON mai aveam și semințe-porumb, alune și mai multe tipuri de pelete).
Am prins bine până spre seară, iar la finalul zilei am acumulat 75 kg.
Vreau să vă spun că pe toată perioada concursului, vremea nu a ținut deloc cu noi.Presiunea atmosferică fiind variabilă... iar temperaturile alternau haotic.
A doua zi, impulsionați oarecum și de faptul că.. în oarecare măsură știam rezultatele celorlalți competitori, am încercat să „ținem pasul” și să ne facem treaba cât mai bine.
Pe o ploaie sănătoasă, în a doua noaptea, am reușit să punctăm considerabil și să acumulăm la cântarul de dimineață peste 150 kg de pește.
Chiar și noi am fost oarecum surprinși de cantitatea de pește și ne-am bucurat.
Bucuria ne-a fost spulberată însă de faptul că „urmăritorii” noștri „TATI Carp Team”, ne depășise cu doar 15 kg.... 3 pești.
În sfârșit.... fluier final.
Reușim să terminăm pe locul 7 cu 323 kg. Mulțumitor spun eu și când spun asta mă gândesc la faptul că, de pe acest loc nr.3, cel mai bun rezultat la un concurs de pescuit de 48 ore s-a prins doar 245 kg, cu aproape 100 kg mai puțin decât izbutisem noi!
Pe scurt... un concurs foarte frumos, pe un lac minunat alături de pescari minunați... umbrit în mică măsură doar de o organizare cam slăbuță și o vreme foarte capricioasă!
Vreau ca pe această cale să le mulțumesc partenerilor mei și să-l felicit pe Remus pentru rezultatul obținut.
Vouă, celor care m-ați susținut, vă mulțumesc de asemenea și vă doresc „Fire întinse!”.
Atașez câteva fotografii efectuate (în grabă) la acest concurs.